Praznicul Cincizecimii la Catedrala Patriarhală din București

Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt a fost sărbătorit duminică cu multă bucurie duhovnicească la Catedrala Patriarhală din București. Sfânta Liturghie și Vecernia specială a plecării genunchilor au fost săvârșite de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reș­tilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

Marea sărbătoare a Cinci­zecimii a fost prăznuită de numeroși credin­cioși și pelerini care au urcat duminică Colina Bucuriei pentru a se împăr­tăși de darurile Sfântului Duh care Se coboară peste cei credincioși la toate slujbele Bisericii. În această zi de însemnat praznic împărătesc, în mijlocul mulțimii de credincioși care s-au strâns în duh de comuniune și rugăciune la Catedrala Patriarhală a poposit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

După lecturarea pasajului evanghelic rânduit (Ioan 7, 37-53; 8, 12), ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre botezul primilor creștini din ziua Cincizecimii și despre activitatea permanentă a Sfântului Duh în viața Bisericii, vizibilă încă din perioada Vechiului Legământ, de la întemeierea lumii. 

„Pogorârea Duhului Sfânt nu este doar o aducere aminte a unui eveniment petrecut în cetatea Ierusalimului atunci, la puțin timp după Înălțarea Mântuitorului la cer. Cântările Bisericii pe care le-am ascultat și aseară, și astăzi ne spun: «Praznicul cel după praznice și cel de pe urmă dintre praznice se cuvine acum să-l prăznuim. Acesta este împlinirea făgăduinței și a sorocului. Focul s-a pogorât pe pământ, i-a luminat pe ucenici, făcându-i părtași tainelor cerești». Este foarte important că ucenicii s-au făcut părtași tainelor cerești și au înțeles ceea ce, ca oameni încă nedesăvârșiți, nu au înțeles atunci când Mântuitorul le-a vorbit. Erau lucruri mai presus de lume pe care un om obișnuit nu le poate înțelege, dar prin Pogorârea Duhului Sfânt, ei, oameni simpli, s-au făcut cunoscători ai tainelor cerești. Despre lucrarea Duhului Sfânt putem spune că este o permanentă prezență în Biserică, nu doar la crearea universului, când Duhul Se purta pe deasupra apelor, și nu doar atunci când i-a inspirat pe proroci. De aceea, imnografii ne spun că Duhul Sfânt a inspirat scrierea Scripturilor, i-a inspirat pe profeți, s-a aflat acolo atunci când Fecioarei Maria i s-a vestit că Îl va naște pe Mântuitorul lumii. Din îndemnul Duhului s-a dus la Templu cel care aștepta de demult să vadă cu ochii lui venirea Răscumpărătorului, a Celui care avea să-l elibereze din mulțimea anilor de când aștepta să vadă împlinirea cuvintelor Scripturii. Tot din îndemnul Duhului și din lucrarea Lui s-au întâmplat și se întâmplă atât de multe lucruri bune. Când este un lucru bun sau folositor în viața Bisericii, a unei comunități, a unei familii sau chiar a unei țări care se consideră următoare a cuvintelor lui Dumnezeu, aceea este lucrarea Duhului Sfânt. Când auzim de tulburare, de încercări și de lucruri care nu aduc nici un folos nimănui, acolo este vorba despre lucrarea celui rău. Acolo este prezent duhul care aduce tulburare și vrajbă, care nu dorește ca oamenii să se iubească. De aceea, într-o preafrumoasă lucrare dedicată Preasfintei Treimi, marele teolog român recent canonizat, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, spune în puține cuvinte că «la început a fost iubirea», pentru că acolo unde este iubire este prezentă și Preasfânta Treime”, a spus Preasfinția Sa.

La momentul rânduit din Sfânta Liturghie, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor l-a hirotonit întru diacon pe teologul Costin Alexandru Vișoiu, inspector eparhial, pe seama Catedralei Patriarhale. Anterior, vreme de opt ani, acesta a fost ostenitor al sfântului lăcaș în calitate de paracliser.

După Sfânta Liturghie, soborul de slujitori condus de Preasfinția Sa a săvârşit rânduiala specială a Vecerniei plecării genunchilor. În cadrul acesteia au fost citite, din fața Ușilor Împărătești, şapte rugăciuni speciale în care s-au cerut mila şi îndurarea lui Dumnezeu, ajutor pentru întoarcerea celor păcătoşi, precum şi iertarea greşelilor celor mutaţi din această lume. La final, credincioșii au primit, potrivit tradiției, ramuri sfințite de tei și de nuc care amintesc de limbile de foc care s-au arătat la Cincizecime.

Cântările Sfintei Liturghii au fost interpretate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, iar răspunsurile la strană în timpul slujbei Vecerniei au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.