În Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor din temnițele comuniste, se cuvine a da mărturie de cel care și-a zugrăvit icoana, într-un timp scurt, dar frumos alcătuită de virtuțile ce l-au
Biserica Ortodoxă, păstrătoarea dreptei credinţe
Biserica Ortodoxă are o istorie de două milenii şi este cea care păstrează cu sfinţenie dreapta credinţă primită de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin propovăduirea apostolică şi dogmatizată în cadrul Sinoadelor Ecumenice din primul mileniu al istoriei creştine. Fundamentul Ortodoxiei este păstrarea credinţei creştine în forma sa dreaptă, nealterată de învăţături greşite, eretice.
Credinţa creştină este totalitatea adevărurilor revelate de Dumnezeu şi mărturisite de Biserică. Prin învăţătura de credinţă ortodoxă înţelegem dreapta mărturie creştină care cuprinde Revelaţia divină descoperită lumii prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Învăţătura de credinţă cuprinde tot tezaurul dogmatic al gândirii ortodoxe din istoria creştinismului.
Biserica Ortodoxă este păstrătoarea adevărurilor de credinţă revelate de Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi dogmatizate la cele șapte Sinoade Ecumenice. Ortodoxia, astăzi, în lume este trăită şi mărturisită de peste 200 milioane de credincioşi răspândiţi pe toate continentele. Aceştia au conştiinţa că fac parte din Biserica întemeiată în chip spiritual de Hristos pe Cruce şi care a apărut în istorie la Cincizecime, când, prin Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, s-a întemeiat prima comunitate creştină la Ierusalim.
Sfinţii Apostoli ne-au transmis cuvintele şi faptele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, iar ele au fost păstrate cu sfinţenie de Biserica Ortodoxă. Întreaga teologie patristică ortodoxă mărturisește adevărurile de credinţă fundamentate pe propovăduirea apostolică. De aici s-au alcătuit simbolurile de credinţă, care sintetizează adevărurile vestite lumii de Sfinţii Apostoli şi teologhisite de Părinţii Bisericii.
Esenţa mesajului apostolic este că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru mântuirea noastră, jertfindu-Se pe Cruce şi, înviind a treia zi, ne-a dăruit viaţă veşnică.
Învăţătura de credinţă pe care o avem noi astăzi a fost formulată dogmatic în cadrul Sinoadelor Ecumenice din primul mileniu al istoriei creştine. Forma sintetică a învăţăturii de credinţă este Simbolul Credinţei sau Crezul, alcătuit la primele două Sinoade Ecumenice, de la Niceea din anul 325 şi Constantinopol din anul 381.
Prin această mărturisire de credinţă, Biserica Ortodoxă ne arată că este cea care păstrează adevărurile revelate lumii prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi propovăduite în toată lumea de apostoli şi urmaşii lor. Ea este spaţiul sacru în care ne întâlnim cu Dumnezeu. Biserica este corabia care ne duce la mântuire.
Fundamentul dreptei credinţe este dogma Sfintei Treimi. Nu putem fi ortodocşi dacă nu credem în Preasfânta Treime. Dreapta credinţă se bazează pe revelaţia supranaturală din textele biblice, unde Dumnezeu ne descoperă taina comuniunii de iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi, adică credinţa noastră într-Un Singur Dumnezeu Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
Pentru un ortodox, mărturisirea dreptei credinţe este totul pentru scopul vieţii sale creştine: mântuirea. Mărturisind dreapta credinţă, ortodoxul este pe calea mântuirii şi dobândirii vieţii veşnice.
Indiferent de timpurile în care trăim, suntem chemați să urmăm, necondiționat, lui Hristos pentru că prin Domnul ajungem să dobândim viața veșnică. Nu materialitatea lumii acesteia ne oferă veșnicia, ci viața în Hristos, cu Hristos și pentru Hristos.
Creştinismul s-a răspândit după Cincizecime prin propovăduirea Sfintei Evanghelii de către Sfinţii Apostoli. Pe mărturia lor s-au constituit primele comunităţi care au stat la baza creştinismului. Ei au împlinit cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos înainte de a Se Înălţa la cer, de a fi martorii Lui „în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8).
După Pogorârea Duhului Sfânt în Duminica Cincizecimii, apostolii au vestit mai întâi Evanghelia în Ierusalim şi Ţara Sfântă, iar apoi în toată lumea cunoscută de atunci. Datorită lor Biserica a transmis întregii lumi chemarea la mântuire adusă de Hristos Domnul, Care S-a jertfit pentru izbăvirea neamului omenesc de păcatul protopărinţilor Adam şi Eva.
De atunci şi până astăzi, misiunea Bisericii în această lume a fost şi este mântuirea celor care-L mărturisesc pe Iisus Hristos ca Domn şi Dumnezeu. Aceştia devin membri ai Bisericii prin Taina Sfântului Botez, pe care-l primesc în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită.
Identitatea noastră creştină constă în mărturisirea şi trăirea Evangheliei lui Hristos. Având această conştiinţă, nu trebuie să facem compromisuri când este vorba de credinţa noastră.
Creştinul de azi este chemat să-I urmeze lui Hristos Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Mergând pe drumul credinţei vom fi sub ocrotirea lui Hristos şi nimic şi nimeni nu ne va putea abate de la calea cea dreaptă care ne duce la mântuire, pentru că El este cu noi „în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).
Ortodoxul trebuie să știe adevărurile de credință propovăduite de Biserică și apoi să le vestească și celor care nu cunosc credinţa lui. A fi ortodox nu înseamnă doar să fii prin botez membru al Bisericii lui Hristos, ci mai ales să cunoști și să transmiți tuturor dreapta credință. El trebuie „să creadă toate adevărurile creștine”, să le păstreze și să le apere în fața celor care le răstălmăcesc în mod eretic. Pentru aceasta ortodoxul trebuie să cunoască bine dreapta credință.
În calitatea noastră de creştini ortodocşi suntem chemaţi să arătăm că civilizația în care trăim izvorăşte din Cuvântul Evangheliei Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi are la bază creștinismul.
Creştinul îşi vădeşte credinţa în societatea de astăzi nu doar prin proclamarea publică a acesteia, ci mai ales prin viaţa sa plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. El trebuie să fie o lumină a credinţei şi a faptelor care-l arată că este un următor al lui Hristos.