Pomenirea poetului Mihai Eminescu la Catedrala Patriarhală

În Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinților, Sfânta Liturghie din Catedrala Patriarhală din București a fost săvârșită de un sobor de preoţi şi diaconi sub protia părintelui arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al sfântului lăcaş. La final a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru poetul Mihai Eminescu.

După citirea Sfintei Evanghelii, părintele protosinghel Serghie Pîrău a prezentat învățăturile care se desprind din textul scripturistic, explicând modul în care omul este chemat să Îl mărturisească pe Dumnezeu.

„În creștinism, actul mărturisirii se particularizează prin faptul că el cuprinde întreaga viață a omului credincios. El nu se limitează doar la vorbe sau sentimente interioare. Adevărata mărturisire nu stă doar în vorbirea despre Dumnezeu, ci, mai ales, în trăirea efectivă cu Dumnezeu. Urmarea lui Hristos înseamnă un mod de a fi, o viață întreagă transformată în profunzime. Mărturisirea credinței nu este un simplu atașament religios, ci o schimbare atât de profundă, încât mulți dintre sfinții pe care îi cinstim astăzi au ales să moară sau să se jertfească pentru Hristos. În Biserică, mărturisirea înseamnă jertfă”, a spus părintele protosinghel.

Având în vedere că în aceeași zi, 15 iunie, s-au împlinit 136 de ani de la trecerea la Domnul a poetului Mihai Eminescu, soborul de slujitori ai Catedralei Patriarhale a oficiat la finalul Sfintei Liturghii o slujbă de pomenire pentru poetul nepereche. Cu acest prilej, părintele arhimandrit Clement Haralam a evocat personalitatea poetului Mihai Eminescu, care a devenit simbol al culturii române.

„Mihai Eminescu a fost și rămâne simbolul sufletului românesc. El nu a fost doar un poet, ci a fost un adevărat titan al culturii române. Vasta sa cultură generală i-a permis să creeze o operă profundă, plină de sensuri, care a rezistat de-a lungul vremii. (...) Tema vieții veșnice este una recurentă în poezia eminesciană. Chiar dacă nu scrie explicit despre Iisus Hristos, în majoritatea poemelor sale, întreaga viziune religioasă a lui Eminescu este pătrunsă de o dorință adâncă de întâlnire cu Logosul suprem. Această căutare a Cuvântului divin este în acord cu învăţătura ortodoxă despre Hristos ca Logos întrupat, Care dă sens lumii şi istoriei. Poetul nu propune o doctrină paralelă, ci exprimă prin limbajul artei dorul profund al sufletului omenesc pentru comuniunea cu Dumnezeu”, a spus părintele arhimandrit Clement Haralam.

În încheiere, membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, sub conducerea arhid. Mihail Bucă, au interpretat cântări pe versuri eminesciene.

O slujbă de pomenire pentru poetul Mihai Eminescu a fost oficiată în aceeaşi zi şi la mormântul său din Cimitirul Bellu de către un sobor de clerici condus de părintele vicar eparhial Michael Tiţa, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.