Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, a fost de mic încredinţat Domnului Hristos şi s-a arătat vas curat şi lăcaş al Sfântului Duh, plin de râvnă şi iubind dumnezeiasca înţelepciune a Sfintelor Scripturi. De aceea, de tânăr a primit darul preoţiei şi cunoscând mulţi viaţa sa curată, evlavia şi priceperea lui în tâlcuirea dreaptă a dumnezeieştilor dogme, a fost înălţat la scaunul de Episcop în cetatea Patarelor, care este în părţile Lichiei, din Asia Mică. Şi păstorea bine şi cu frică de Dumnezeu turma sa, luminând-o cu dumnezeieştile cuvinte.
Pomenirea minunii din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail; Sfântul Mucenic Eudoxie
La locul ce se cheamă Herotop, aproape de cetatea Colose, în Frigia, era din darul lui Dumnezeu un izvor de apă făcător de minuni, iar cei ce mergeau cu credinţă la acest izvor primeau tămăduiri pentru orice fel de boală şi neputinţă. Sfinţii Apostoli Ioan Teologul şi Filip, mergând să propovăduiască Evanghelia Domnului Iisus Hristos, oprindu-se la Herotop, au prorocit că peste tot locul acela va străluci darul Sfântului Arhanghel Mihail. Şi îndată după plecarea lor a izvorât la locul acela apă făcătoare de minuni. Între cei care veneau să se vindece la acea apă a fost şi un păgân din Laodiceea, a cărui fiică era mută din naştere. El fusese chemat la acel izvor printr-o vedenie de noapte de însuşi Arhanghelul Mihail. Şi dezlegându-se limba fiicei aceluia, păgânul a zidit o biserică frumoasă deasupra izvorului, cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”. Faptele acestea îi umpleau de ură pe păgânii închinători la idoli, care au vrut să distrugă biserica, dorind să abată peste ea râul care era aproape, dar Arhanghelul Mihail, arătându-se preotului Arhip, i-a poruncit să lovească cu un toiag stânca cea mare pe care era biserica şi, formându-se o prăpastie, apa a ocolit sfântul lăcaş de rugăciune. De atunci, s-a numit locul acela „Hones” adică „mistuire”, căci acolo, de la minunea lucrării Sfântului Arhanghel Mihail, apele se mistuie în piatră de multe veacuri.