Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Marius Gabriel Cioroiu

POEZIE: Marius Gabriel Cioroiu

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Lumina literară şi artistică
Data: 11 Iunie 2025

Flori de mir
Doamne, Tu când m-ai zidit
Din ţărână şi lumină
Duh de viaţă ai plămădit
Cu iubirea Ta divină!

Flori de mir şi untdelemn
Peste ochi şi frunte curg
Taine-adânci cu-al crucii semn
Deschid cerul la amurg!

Între crini şi lăcrămioare
Plânge harnica albină
Bucuroasă-şi cere iertare
Că a strâns miere puţină!

Şi în horă se prind Sfinţii
Îngerii pe policandru
Imnuri, psalmi-nalţă Părinţii
De la strane, câte patru!

De pe locul unde arde
Candela pe sfânt mormânt
Tremură lumina-n palme
Stropi de ceară pe pământ!

Peste lespedea de piatră
Pun urechea ca s-ascult
Suflul, inima să-i bată
Paşii Bunului cel Sfânt!

Este viu, pleacă din raclă
Îşi toceşte iar papucii
Prin nisip, piatră şi iarbă
Vindecând, cu semnul crucii!

Umbra lui alină focul
Boala, rana şi suspinul
La creştinul din tot locul
Plin de patimi, pelerinul!


Limba noastră strămoşească
Limba noastră strămoşească
Sfânt tezaur românesc
Toţi românii s-o cinstească
Pe pământul ce trăiesc!

Se-mpletesc slove în lacrimi
Graiuri dulci în rugăciuni!
Doine ard cu foc în inimi
Prin smerite plecăciuni!

Când şi pruncul spune „mamă”
La necaz şi la durere
Îngerii din cer coboară
Să-i aducă mângâiere!

Neam de sfinţi şi de martiri
Rugători la Dumnezeu
Ne-au lăsat limba-n psaltiri
o vorbim, şi tu… şi eu!