„Chemați de Hristos să Îi slujească în planul de mântuire a lumii”

Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost cinstiți duminică, 29 iunie 2025, la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reșe­dinței Patriarhale. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a evidențiat faptul că aceşti doi Sfinți Apostoli sunt „mari învățători ai credinței, pocăinței și misiunii Bisericii în lume”.

În debutul cuvântului de învățătură, Preafericirea Sa a precizat faptul că Sfinții Petru și Pavel sunt doi oameni diferiți, care au fost chemați de Mântuitorul Iisus Hristos să vestească aceeași Evanghelie a iubirii milostive a lui Dumnezeu și a mântuirii lumii. „Sfântul Apostol Petru se numea Simon înainte de a se fi întâlnit cu Iisus, Care i-a schimbat numele în Chefa, adică «piatră». Simon s-a născut în Betsaida Galileei. Tatăl său se numea Iona, iar fratele său, Andrei. Simon-Petru era căsătorit, fiind pescar de profesie. În casa lui din Capernaum a stat în gazdă Domnul Iisus Hristos. El era un om foarte harnic și răbdător, pentru că adesea trebuia să aștepte mult timp pentru a prinde pește. Simon-Petru și-a moștenit credința iudaică din familie și a cultivat-o la sinagogă, într-un context iudaic, dar elenizat, deoarece Galileea era un ținut populat de multe etnii. În general, locuiau acolo greci, romani, evrei, dar și alte etnii, motiv pentru care regiunea a fost numită Galileea neamurilor. Simon-Petru era un om simplu, care nu vorbea nici limba greacă, limba culturii în Imperiul Roman, nici limba latină, cea a administrației. De aceea, mai târziu a fost ajutat în misiunea sa de ucenicul Ioan-Marcu, acesta fiind traducător pentru el din limba ebraică în greacă. Sfântul Petru a predicat Evanghelia lui Hristos în Iudeea, în Antiohia, în Pont, în Galatia și în Capadocia, ajungând în cele din urmă până la Roma”, a rezumat Patriarhul României viața și activitatea Sfântului Apostol Petru.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a vorbit despre originea și bogata lucrare de predicare a Evangheliei de către Sfântul Pavel: „Acesta se numea inițial Saul, care era și numele primului rege al Israelului. Era născut în Tarsul Ciliciei, în diaspora iudaică, unde a fost deportată familia sa de către romani mai îna­inte. Tarsul Ciliciei se află astăzi în Turcia și poartă numele de Tarsus. Sfântul Apostol Pavel avea o vastă cultură biblică și o bogată cultură generală. El a studiat în Tarsul Ciliciei, dar mai ales la Ierusalim, sub îndrumarea vestitului învățător de Lege Gamaliel. Saul era zelos și bun cunoscător al Legii lui Moise. De profesie era rabin și făcea parte din gruparea socială a fariseilor. Saul din Tars a persecutat noua comunitate a ucenicilor lui Iisus, a creș­tinilor, primind împuternicire din partea Sinedriului de la Ierusalim să îi aducă în lanțuri pe creștinii din Siria, din Damasc. Pe drum, înaintea porților Damascului, în amiaza mare, deodată o lumină copleși­toare a coborât din cer, l-a trântit la pământ și l-a orbit, iar din lumina aceea un glas a zis: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?» Iar el a zis: «Cine eşti, Doamne?» Şi Domnul a zis: «Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti» (Fapte 9, 4-5). Atunci, Saul, persecutorul creștinilor, a înțeles că Iisus din Nazaret este viu și Se află în ceruri și că El este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Său tainic. El îi persecuta și lovea pe creștini, dar durerea o simțea capul Bisericii, Iisus Hristos. De aceea, singurul Apostol care vorbește despre Biserica lui Hristos ca fiind trupul Său este Sfântul Apostol Pavel. Acest capitol important al credinței l-a învățat în fața porților Damascului. Apoi, Iisus i-a spus să meargă în cetate la un anume preot, Anania, care l-a botezat și i-a dat numele de Pavel. Astfel, Saul, din mare prigonitor a devenit creștin, iar după trei ani de medi­tație, rugăciune și pregătire duhovnicească, el a devenit cel mai zelos misionar sau Apostol al Evangheliei între popoarele păgâne. După aceea, Sfântul Pavel întreprinde trei călătorii misionare și ajunge în Asia Mică, în Grecia, apoi până la Roma. Potrivit tradiției creștine, la Roma, împreună cu Sfântul Apostol Petru vor primi moarte de martir în aceeași zi de 29 iunie a anului 67, în timpul persecuției împăratului Nero”.

Preafericirea Sa a subliniat apoi particularitățile fiecăruia dintre cei chemați de Mântuitorul Hristos la misiune: „Sfântul Apostol Pavel este diferit de Apostolul Petru. Este un om învățat, un rabin, foarte zelos în a împlini voia lui Hristos prin predicarea Evangheliei la popoarele păgâne. Cei doi Apostoli au fost împreună chemați de Hristos să Îi slujească în planul de mântuire a lumii. Domnul Iisus Hristos are un mod neobișnuit de a-i prefera pe oameni. Sfântul Apostol Andrei este cel întâi chemat. Fratele său, Petru, este cel dintâi în listele Apostolilor, fiind și cel mai în vârstă. Cel mai tânăr dintre ei, Sfântul Ioan Evanghelistul, este cel mai iubit de Iisus, iar Sfântul Apostol Pavel este chemat mai târziu, după Înălțarea la cer, dar a devenit cel mai harnic dintre Apostoli, lucrând cel mai mult pentru răspândirea Evangheliei Sale. Așadar, vedem că Dumnezeu o preferă într-un mod unic pe fiecare persoană, iar preferința Sa este punere într-o lucrare a celor pe care îi preferă, nu pentru meritele sau cali­tățile lor, ci pentru misiunea pe care le-o încredințează. Remarcăm faptul că Sfântul Pavel este al 13-lea dintre Apostoli, iar Dumnezeu are libertatea de a depăși propriul Său plan și simbolism al numărului de 12, care reprezenta cele 12 triburi ale lui Israel”.

Totodată, Patriarhul României a evidențiat mărturisirea comună a celor doi verhovnici ai Apostolilor ce reprezintă baza sau temelia Bisericii lui Hristos: „Sfinții Apostoli Petru și Pavel aveau în comun credința puternică în dumnezeirea lui Hristos și legătura vie cu Hristos Cel din ceruri prin rugăciune și prin ascultare smerită. Atât Sfântul Petru, cât și Sfântul Pavel au mărturisit de mai multe ori dumnezeirea lui Iisus Hristos. Aceste mărturisiri puternice, directe și copleșitoare sunt comune celor doi deoarece ei au simțit acest adevăr ca fiind temelia credinței Bisericii. Hristos este Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor și a întemeiat Biserica tocmai ca lucrare de mântuire a tuturor popoarelor, pornind de la Ierusalim. Prin urmare, Sfinții Apostoli Petru și Pavel au trăsătura comună a simțirii și mărturisirii dumnezeirii lui Iisus Hristos”.

În încheiere, Părintele Patriarh Daniel le-a urat tuturor celor care poartă numele celor doi Apostoli sau derivate ale acestora sănătate, bucurie și ajutor de la Dumnezeu în păstrarea și promovarea credinței ortodoxe.